Definita cuvantului soare
SOÁRE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc pământul și celelalte planete ale sistemului. ◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume. ◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame. ◊ Compuse: (pop.) soare-răsare = răsărit, est, orient; p. ext. vremea când răsare soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus, vest, occident; p. ext. vremea când apune soarele. ♦ Lumină (și căldură) care vine de la soare (1). ◊ Loc. adv. Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină. 2. Nume dat aștrilor care, ca și soarele (1), au lumină proprie. 3. Fig. Fericire, bucurie; bună-stare. – Lat. sol, -lis.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu soare
ANTRE- pref. „între”. (< fr. entre-, lat. inter) Vezi definitia »
APROVÁRE s.f. Înclinare a unei nave către proră, datorită unei încărcături neuniforme. [După it. appruato]. Vezi definitia »
DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta. Vezi definitia »
sucuíre s.f. (reg.) obișnuință; obișnuire. Vezi definitia »
MĂGULÍRE, măguliri, s. f. Acțiunea de a (se) măguli și rezultatul ei. – V. măguli. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z