ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, spătărești, adj. Care aparținea spătarului² sau spătăriei, privitor la spătar² sau la spătărie. – Spătar² + suf. -esc. Vezi definitia »

SÂRBÉSC, -EÁSCĂ, sârbești, adj. Care este specific, propriu sârbilor; provenit din Serbia; sârb. ◊ Tocană sârbească = mâncare preparată din ardei (gras) cu diferite zarzavaturi și orez. – Sârb + suf. -esc. Vezi definitia »

POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc. Vezi definitia »

trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s. n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrțîi); troscot, s. n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la trăsni, soluție ce pare puțin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s. f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s. n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosnește); trosnitură, s. f. (pocnitură). Cf. trăscău. Vezi definitia »