JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). Vezi definitia »

GNÓCHI NOCHI/ s. n. pl. varietate de colțunași italienești cu parmezan etc.; găluște. (< it. gnocchi) Vezi definitia »

DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »

genúchi (genúchi), s. m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulația femurului cu tibia. – 2. (Înv.) Neam, spiță. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pușcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu prima, este comună mai ales în est (ALR, I, 57); a dat naștere acelorași der. Sensul 2, pe care DAR îl explică prin influența sl. kolĕno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care lucrează cizmarii, ținînd-o pe genunchi); îngenunchia, vb. (a se așeza în genunchi; a înfrînge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Pușcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); îngenunchetură, s. f. (articulație). Vezi definitia »

TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek. Vezi definitia »