HIALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sticlă”, „transparent ca sticla”, „vitros”, „sticlos”. [Pron. hi-a-, var. hial-. / < fr. hyalo-, cf. gr. hyalos – piatră transparentă, ambră]. Vezi definitia »

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo. Vezi definitia »

ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbește); în alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Într-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde pornește o acțiune sau o mișcare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pân' pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai în față (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (în clipa de față)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce mă privește, ce avantaj am din asta? [Acc. și: acoló] – Lat. eccum-[i]lloc. Vezi definitia »

AMPELO- Element prim de compunere savantă cu care se formează termeni în viticultură și având semnificația „în legătură cu vița de vie”. [Var. ampel-. / < fr. ampélo-, cf. gr. ampelos – viță de vie]. Vezi definitia »

SDRUCCIÓLO adj. inv. (despre versuri) care se termină cu un cuvânt proparoxiton. (< it. sdrucciolo) Vezi definitia »