FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis. Vezi definitia »

TONICITÁTE s.f. Calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. [Cf. fr. tonicité]. Vezi definitia »

ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità]. Vezi definitia »

a se pune cu burta pe carte expr. a se apuca de învățat. Vezi definitia »

GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol² + suf. -ătate. Vezi definitia »