PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. Vezi definitia »

IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme. Vezi definitia »

PANLOGÍSM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme. Vezi definitia »

METABOLÍSM s. n. totalitatea proceselor nutritive de asimilație (anabolism) și dezasimilație (catabolism) care se produc în organismele vii. ♦ ~ bazal = cantitatea de căldură exprimată în calorii, care se produce pe un metru pătrat la suprafața corpului unui individ, într-o oră. (< fr. métabolisme) Vezi definitia »

FOTOBIOTROPÍSM s. n. biotropism determinat de acțiunea luminii. (< fr. photobiotropisme) Vezi definitia »