SEZÍNĂ s.f. (Jur.) Drept de luare imediată în posesiune a unei moșteniri legale, fără autorizația prealabilă a justiției. [< fr. saisine]. Vezi definitia »

ABATÍZĂ s.f. Obstacol făcut de copaci tăiați și culcați cu vârful spre inamic. [< fr. abbatis]. Vezi definitia »

pílă (píle), s. f. – 1. Grămadă, teanc. – 2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică). Fr. pile. Vezi definitia »

MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca. Vezi definitia »

GIRODÍNĂ s.f. Aerodină cu organe rotative de sustentație (autogirul, elicopterul etc.). [< fr. gyrodyne]. Vezi definitia »