CĂLÍT², -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli. Vezi definitia »

AȚIPÍT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Abia adormit. – V. ațipi. Vezi definitia »

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. Vezi definitia »

WURZÍT s.n. Sulfură naturală de zinc. [Var. (după alte asurse) wurtzit, pron. wur-țit. / cf. germ. Wurtzit, fr. vourtzite]. Vezi definitia »

OOLÍT s. n. granulă sferică de calcar. (< fr. oolithe) Vezi definitia »