JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. Vezi definitia »

LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh. Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent) rău conducător de căldură. [< fr. calorifuge, cf. lat. calor – căldură, fugere – a fugi]. Vezi definitia »

răitúg, răitúgi, s.m. (înv.) pantaloni de călărie. Vezi definitia »