sclăbucáriu s.n. (reg.; cu sens colectiv) sumă, clăbuci (de salivă, la gură). Vezi definitia »

berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk. Vezi definitia »

solináriu s. m. – Canal. Gr. σωληνάριον (Murnu 51). Sec. XVII, înv. Azi solinar, s. m. (par, stîlp, trunchi drept și rotund; canal, tub, conductă), care apare și în mr., cf. bg. sulinar „țurțur”, sb. sulundar „tub”. Vezi definitia »

SOLÓDIU s. n. sol evoluat prin dezalcalizare, în al cărui profil se află un orizont eluvial. (< rus. solodi) Vezi definitia »

sărbătóriu, sărbătóri, s.m. (înv.) cel care sărbătorește, care serbează, care ia parte la o sărbătoare. Vezi definitia »