Definita cuvantului buia
BUIA, Alexandru (1911-1964, n. Sîngeorz-Băi), botanist român. Prof. univ. la Craiova. Fondator al Grădinii botanice din Craiova. Contribuții la valorificarea pajiștilor de munte. A colaborat la „Flora mică ilustrată a R.P.R.” și „Flora R.P.R.”.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu buia
șăiá, șăiéz, vb. I (înv. și pop.) a înșeua calul. Vezi definitia »
MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. și refl. A căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: -gâ-ia] – Lat. *manganeare. Vezi definitia »
DEBLEIÁ vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer) Vezi definitia »
ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de]. Vezi definitia »
1)Abia (Olt.)
2)Albi, în dialectul istro-român
Sursa: Îndreptar rebusist de Dr.An.Andrei Vezi definitia »