umblătúră, umblătúri, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură. Vezi definitia »

ALCALICELULÓZĂ s.f. Derivat alcalin al celulozei, folosit la fabricarea viscozei și a esterilor celulozei. [< fr. alcalicellulose]. Vezi definitia »

CORIORETINÍTĂ s. f. inflamație a coroidei și a retinei. (< fr. chorio-rétinite) Vezi definitia »

SONOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de formare a bulelor de gaze dintr-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. – Din fr. sonoluminescence. Vezi definitia »

pătrăúlă s.f. (reg.) trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage. Vezi definitia »