HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »

IMOBILIÁR, -Ă, imobiliari, -e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil². ♦ Care se ocupă de bunuri imobile². Agenție imobiliară. [Pr.: -li-ar] – Din fr. immobilier. Vezi definitia »

EDILITÁR, -Ă adj. referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. (< fr. édilitaire) Vezi definitia »

sticlar, sticlari s. m. bețiv, alcoolic. Vezi definitia »

MULTINUCLEÁR, -Ă adj. plurinuclear; multinucleat. (< engl. multinuclear, lat. multinuclearis) Vezi definitia »