FĂRÂMIȚÁT², -Ă, fărâmițați, -te, adj. Care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici. – V. fărâmița. Vezi definitia »

NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat. Vezi definitia »

BISMUTÁT s. m. sare de bismut. (< fr. bismuthate) Vezi definitia »

PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa. Vezi definitia »

ÎNVECINÁT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina. Vezi definitia »