istóv¹, istóvuri, s.n. (înv.) 1. capăt, fine, sfârșit; (în loc. adj. și adv.) de istov = până la sfârșit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de grație, mortal. 3. încheierea unui cont, socoteală, decontare. 4. termen de plată, achitare, lichidare, sumă scadentă. Vezi definitia »

ASIMOV, Isaac (1920-1992), biochimist și scriitor american de origine rusă. Lucrări de popularizare a științei („În interiorul atomului”, „Creierul uman”). Romane științifico-fantastice de mare popularitate („Fundația”, „Sfîrșitul universului”). Vezi definitia »

lípov s.m. (reg.) specie de struguri. Vezi definitia »

BUCOV, com. în jud. Prahova; 9.544 loc. (1991). Expl. de argile. Cărămidă și țiglă. Vestigii arheologice la Rotari și Tioca atestînd locuirea aici începînd din epoca neolitică. În ev. med. a fost oraș, reședință de județ. Vezi definitia »

cítov (-vă), adj. – Puternic, voinic, robust, rezistent. Sb. (bg.) čitav (Cihac, II, 57). În Trans. – Der. citovi, vb. (a înzdrăveni). Vezi definitia »