păvățáș, păvățáși, s.m. (înv.) soldat înarmat cu pavăză. Vezi definitia »

răváș (răváșe), s. n. – 1. (Înv.) Recipisă mai ales pentru impozite, care se obișnuia să se plătească în rate (plata răvașului). – 2. Scrisoare, bilet, mesaj scris. Mag. rovás, înv. ravás (Lacea, Dacor., V, 401; Gáldi, Dict., 95), din sb., cr., slov. ceh. rováš „crestătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 319), cf. rofii, răboj, răvar. Ngr. ῥαβάσι „bilet” provine din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

gáleș (gáleși), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru”, bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menționate (cf. Lowë 50). – Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist). Vezi definitia »

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș. Vezi definitia »

chiondorîș adv. – Chiorîș, cu ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui chiomb; și, avînd în vedere vb. închiorcoșa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc. kandiriș „acțiune și mod de a convinge”, sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîș. – Der. chiondoreală, s.f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Șeineanu, II, 145, de la condur „pantof”; împotrivă Graur, BL, VI, 153). Vezi definitia »