Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
NOOLÓGIC, -Ă adj. referitor la noologie. ♦ științe če = ansamblul științelor care au ca obiect spiritul, în opoziție cu așa-zisele științe cosmologice. (< fr. noologique) Vezi definitia »
ștric3, ștrícuri, s.n. (reg.) 1. dantelă. 2. pulover. Vezi definitia »
SAPORÍFIC, -Ă adj. care dă gust, savoare. (< fr. saporifique) Vezi definitia »
APOSTÓLIC, -Ă adj. Al apostolilor, conform cu ideile apostolilor. ♦ Papal. [Cf. fr. apostolique, it. apostolico, lat.bis. apostolicus]. Vezi definitia »
ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat n.) = vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. – Din fr. acatalectique. Vezi definitia »