ECOSCOPÍE s. f. imagine obținută la ecoscop. (< fr. échoscopie) Vezi definitia »

DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »

IZOTERMOGNOZÍE s. f. imposibilitate patologică de a distinge frigul de cald. (< fr. isothermognosie) Vezi definitia »

APRAXÍE s. f. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. (< fr. apraxie, gr. praxis) Vezi definitia »

IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie) Vezi definitia »