vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros). Vezi definitia »

BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (Înv.) Moldovenesc. – Din bogdan + suf. -esc. Vezi definitia »

PETRARCHÉSC, -Ă adj. propriu lui Patrarca; în maniera lui. (< it. petrarchesco) Vezi definitia »

DITÍSC s. m. insectă coleopteră carnivoră având corpul oval, cu o dungă gălbuie pe marginea elitrelor, ultima pereche de picioare fiind adaptată pentru înot. (< lat. dytiscus) Vezi definitia »

MONDODÍSC s. n. disc (de muzică ușoară) de circulație mondială. (< mondo- + disc) Vezi definitia »