ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité. Vezi definitia »

COMBUSTIBILITÁTE s. f. proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul. ( Vezi definitia »

săcătáte s.f. (reg.) lipsă de vlagă, de putere; slăbiciune. Vezi definitia »

TENTACULÁTE s. n. pl. încrengătură de animale acvatice nevertebrate cu tentacule înapoia gurii. (după fr. tentaculées) Vezi definitia »

ineluctabilitáte (livr.) (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. ineluctabilitắții Vezi definitia »