TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga. Vezi definitia »

MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer. Vezi definitia »

alga de mare ce contine multe din vitaminele si mineralele esentiale necesare mentinerii unei bune stari de sanatate; a fost folosita in scopuri alimenare si medicinala inca de la anul 3000 IC. Vezi definitia »

ALEGÁ¹, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare. Vezi definitia »

RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a așeza. [< fr. reléguer]. Vezi definitia »