AUTOGENÉZĂ s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee. 3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului. (< fr. autogenèse) Vezi definitia »

EBRAÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limba și cultura ebraică. (< fr. hébraïstique) Vezi definitia »

căpătúșcă s.f. (reg.) basma. Vezi definitia »

ALBUMÓZĂ s. f. Derivat necoagulabil al albuminei. – Din fr. albumose. Vezi definitia »

ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație) Vezi definitia »