LÍNGURĂ, linguri, s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. ◊ Expr. (Fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește. 2. Conținutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – Lat. lingula. Vezi definitia »

Persoană care nu este sigură dacă Dumnezeu există sau nu. Vezi definitia »

picăturícă, picăturéle, s.f. 1. (pop.) picătură mică. 2. (înv.) pată roșie de vărsat. Vezi definitia »

PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. Vezi definitia »

RENGLÓTĂ, renglote, s. f. Soi de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roșcate; p. restr. fructul acestui soi de prun. [Var.: renclódă, ringlótă s. f.] – Din fr. reine-claude, germ. Ringlotte. Vezi definitia »