ȘORICEÁSĂ s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -easă. Vezi definitia »

PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare]. Vezi definitia »

CONTRAÁRIPĂ, contraaripi, s. f. (Auto.) Element structural de caroserie, care închide, împreună cu aripa, pasajul roții. Se mai numește și pasaj roată. – Din contra + aripă. Vezi definitia »

IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza]. Vezi definitia »

PIROBALÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar. (< fr. pyrobalistique) Vezi definitia »