SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure]. Vezi definitia »

STRIDÉNȚĂ s.f. Însușirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [Cf. fr. stridence]. Vezi definitia »

ESCHÍLĂ s.f. (Med.) Bucată mică, așchie, dintr-un os fracturat. [< fr. esquille]. Vezi definitia »

SÉLVĂ s. f. pădure ecuatorială veșnic verde din bazinul Amazonului. (< sp., port. selva) Vezi definitia »

GARÁFĂ s. f. v. carafă. Vezi definitia »