CARTONÁJ, cartonaje, s. n. 1. Cartonare. 2. Obiect (cutie, mapă, ambalaj etc.) executat din carton¹ (1) sau din mucava. 3. Atelier unde se lucrează astfel de obiecte. – Din fr. cartonnage. Vezi definitia »

ETÁJ s. n. 1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice. 4. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine. (< fr. étage) Vezi definitia »

FUZELÁJ, fuzelaje, s. n. Parte componentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi și ampenaje și care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile etc. – Din fr. fuselage. Vezi definitia »

PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare² (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele² pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. Vezi definitia »

CREIONÁJ s. n. creionare; desen făcut cu creionul. (< fr. crayonnage) Vezi definitia »