ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. Vezi definitia »

SPONDILARTRÓZĂ s. f. reumatism cronic neinflamatoriu al vertebrelor și al articulațiilor lor. (< fr. spondylarthrose) Vezi definitia »

zavéșcă s.f. (înv.) taxă specială plătită, în evul mediu, în Moldova, vistieriei pentru redeschiderea unui proces. Vezi definitia »

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane]. Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »