MANÍȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka. Vezi definitia »

GÂȚIȘOÁRĂ, gâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui gâță. Vezi definitia »

CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. 1. Cântec liric sau epic. 2. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – Din it. cantilena, fr. cantilène. Vezi definitia »

CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »

TURTICÍCĂ, turticele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ic-ică. Vezi definitia »