FÓCĂ s. f. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare. (< fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke) Vezi definitia »

HEMICRIPTOFÍTĂ adj., s. f. (plantă perenă) la care organele vegetative rămân în timpul iernii pe, sau în pământ. (< fr. hémicryptophyte) Vezi definitia »

SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufítă s. f.] – Din germ. Soffitten[lampe]. Vezi definitia »

DUMNEZEOÁICĂ s. f. (Rar) Zeiță. – Din dumnezeu + suf. -oaică. Vezi definitia »

RIZALÍZĂ s.f. (Med.) Resorbție fiziologică sau patologică a unei rădăcini dentare. [< fr. rhizalyse, cf. gr. rhiza – rădăcină, lysis – desfacere]. Vezi definitia »