PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. Vezi definitia »

EPÁVĂ s.f. 1. Resturi, rămășițe ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe țărm; navă distrusă sau naufragiată. 2. (Fig.) Om distrus, ruinat (fizic și moral). [< fr. épave]. Vezi definitia »

a se bate pe burtă (cu cineva) expr. a fi în relații familiare (cu cineva). Vezi definitia »

ștoárfă v. știoálfă Vezi definitia »

PALÁȘCĂ, pălăști, s. f. (Înv. și reg.) Geantă de piele care se poartă la șold. ♦ Cartușieră. – Din tc. palaska, ngr. paláska. Vezi definitia »