EPIZÓNĂ, epizone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile unui metamorfism regional slab. – Din fr. épizone. Vezi definitia »

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. Vezi definitia »

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »

egrétă (egréte), s. f. – Mănunchi de pene, moț. Fr. aigrette, cf. rus. jegret. Vezi definitia »

NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok. Vezi definitia »