VANILÍSM s.n. (Med.) Intoxicație prin ingerarea de preparate în care intră vanilia. [< fr. vanillisme]. Vezi definitia »

PLEONÁSM s.n. Procedeu greșit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos]. Vezi definitia »

ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme]. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus) Vezi definitia »