NORMOTÍPIC, -Ă adj. 1. de formă normală, între formele scurte și cele zvelte; echilibrat ca structură. 2. (despre contracții cardiace) de calitate normală. (< fr. normotypique) Vezi definitia »

FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique. Vezi definitia »

SUBATÓMIC, -Ă, subatomici, -ce, adj. Mai mic decât atomul; care intră în componența atomului. – Din fr. subatomique. Vezi definitia »

DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique. Vezi definitia »

XÉRIC, -Ă, adj. (Biol.; Despre organisme sau organe) Adaptat pentru a suporta uscăciunea. · (Despre soluri) Arid. (din fr. xérique) Vezi definitia »