ȚÚȘCĂ¹, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec. Vezi definitia »

făineálă s.f. (înv.) 1. pudrare. 2. (fam.) bătaie, chelfăneală. Vezi definitia »

NARCOANALÍZĂ s.f. Metodă de explorare a subconștientului prin narcoză. [< fr. narco-analyse]. Vezi definitia »

CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka. Vezi definitia »

scroabă, scroabe s. f. (înv.) cizmă uzată; încălțăminte scâlciată. Vezi definitia »