ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animisme. Vezi definitia »

DECEPȚIONÍST, -Ă adj. care prezintă caracterele decepționismului. (< decepțion/ism/ +-ist) Vezi definitia »

arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu. Vezi definitia »

FORMALÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Om) pătruns de formalism. 2. (Cel) care ține mai mult la forme, care se conformează îngust formelor; birocrat. [Cf. fr. formaliste, rus. formalist]. Vezi definitia »

ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ. Vezi definitia »