Definita cuvantului spinare
SPINÁRE, spinări, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ◊ Expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – Lat. spinalis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spinare
MODALIZÁRE s. f. (lingv.) marcă prin care subiectul își exprimă adeziunea față de enunțul său. (după fr. modalisation) Vezi definitia »
nădăíre, nădăíri, s.f. (înv.) 1. nădejde. 2. presimțire. 3. instabilitate, inconstanță, oscilație. 4. dumirire. Vezi definitia »
POPULÁRE, populări, s. f. Acțiunea de a popula și rezultatul ei. – V. popula. Vezi definitia »
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona. Vezi definitia »
PERTURBÁRE s.f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. [< perturba]. Vezi definitia »