MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ. Vezi definitia »

VĂIÁG, văiage, s. n. Văiugă. – Sb. valjak. Vezi definitia »

dușág (-guri), s. n. (Mold.) Saltea. Tc. düșek (Scriban). Vezi definitia »

TAFINAG s. n. alfabet la tuaregi (< fr. tafinagh) Vezi definitia »

FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv). Vezi definitia »