VIOLÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza) Vezi definitia »

SUPRAMÚNCĂ s. f. muncă prestată de lucrători pentru munca necesară, prin care se creează plusprodusul. (după fr. surtravail) Vezi definitia »

IZODÍNĂ s. f. linie care unește, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeași rezistență a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne) Vezi definitia »

LIMFOCÍTĂ s.f. Leucocită care se formează în organele limfatice. [Var. limfocit s.n. / < fr. lymphocite, cf. lat. lympha – apă, kytos – celulă]. Vezi definitia »

SALICILÍNĂ s. f. Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța de salcie¹ cu însușiri febrifuge și antireumatice. – Cf. germ. Salizin. Vezi definitia »