Definita cuvantului vântura
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
Sursa: DEX '84
Sursa: DEX '84
Cuvinte ce rimeaza cu vântura
ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare. Vezi definitia »
întrupurá vb. I refl. (înv.) a se întruni. Vezi definitia »
DISPERÁ vb. I v. despera. Vezi definitia »
ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare]. Vezi definitia »
TROCOFÓRA s.f. Larva anelidelor. [< germ. Trochophora, cf. gr. trochos – roată, phoros – purtător]. Vezi definitia »