Definita cuvantului vântura
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
Sursa: DEX '84
Sursa: DEX '84
Cuvinte ce rimeaza cu vântura
adunatura Vezi definitia »
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. A recâștiga, a redobândi. 2. A folosi un material sau o energie care în mod obișnuit se pierde. [Cf. récupérer, it., lat. recuperare]. Vezi definitia »
AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer]. Vezi definitia »
SEKÚRA s. f. cireș japonez cu flori foarte frumoase, dar fragile, care se bucură de un adevărat cult. (< cuv. jap.) Vezi definitia »
a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal. Vezi definitia »