ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa în țel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel încât, la atingerea trăgaciului, cocoșul să lovească sau să miște percutorul. 2. A dota cu o armătură o piesă sau un element de construcție făcute din beton, pentru a le da rezistență. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături (1). ♦ A stabili prin calcul armătura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima dată în serviciu o navă, cu întreg utilajul necesar. – Lat. armare. Vezi definitia »

a-și face suma expr. v. a-și face plinul. Vezi definitia »

JÁMA s. f. puț carstic sau aven de mari dimensiuni. (< fr., engl. jama) Vezi definitia »

SOSMÁ s. f. Copcă mare în continuarea unui șir de copci mai mici, care servește pentru întinderea năvodului sub gheață. – Et. nec. Vezi definitia »

forma corecta ,,pioneze ,,multumesc Vezi definitia »