ETMOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei etmoidului. (< fr. ethmoïdite) Vezi definitia »

DIURÉZĂ s.f. Procesul de formare și de eliminare a urinei. ♦ Excreție abundentă de urină. [< fr. diurèse, cf. gr. dia – prin, ouron – urină]. Vezi definitia »

huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă. Vezi definitia »

CENÚȘĂ s. f. 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Lat. *cinusia (< cinis). Vezi definitia »

LINOXÍNĂ s. f. substanță rășinoasă prin polimerizarea uleiurilor nesaturate, la fabricarea linoleumului. (< fr. linoxyne, germ. Linoxyn) Vezi definitia »