oxií, oxiésc, vb. IV (înv.) a pune accent pe o vocală; a accentua. Vezi definitia »

DIONÍSII s. f. pl. (în Grecia antică) serbări în cinstea zeului Dionysos; serbări dionisiace. (< fr. dionysies) Vezi definitia »

RICKÉTTSII s. f. pl. (Biol.) Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri, având caractere comune ambelor grupe. [Pr.: richéții] – Din engl. rickettsia, fr. rickettsie. Vezi definitia »

a-și pune frâu limbii expr. 1. a amuți; a tăcea ostentativ. 2. a ști să păstreze un secret. Vezi definitia »

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie. Vezi definitia »