strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panarițiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni). Vezi definitia »

PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură. Vezi definitia »

BIRÉMĂ s. f. navă romană cu două rânduri de rame. (< fr. birème, lat. biremis) Vezi definitia »

CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta. Vezi definitia »

LINOXÍNĂ s. f. substanță rășinoasă prin polimerizarea uleiurilor nesaturate, la fabricarea linoleumului. (< fr. linoxyne, germ. Linoxyn) Vezi definitia »