MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță. Vezi definitia »

polcúță¹, polcúțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi. Vezi definitia »

PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi¹, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse. Vezi definitia »

ráriță (rárițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița). Vezi definitia »

SCOPOLAMÍNĂ s. f. alcaloid din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. (< fr. scopolamine) Vezi definitia »