HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

STUHĂRÁIE s. f. v. stufăraie. Vezi definitia »

URICEMÍE s.f. Prezență a acidului uric și a uraților în sânge. [Gen. -iei. / < fr. uricémie, cf. fr. urique – uric, gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

ANGIECTOMÍE s.f. Excizie a unui fragment dintr-un vas sanguin. [Gen. -iei, cf. gr. angeion – vas, ektome – tăiere]. Vezi definitia »

-TECHNÍE v. -tehnie. Vezi definitia »