Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »
EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif. Vezi definitia »
COMPREHENSÍV, -Ă, comprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care înțelege repede și just; inteligent, pătrunzător. – Din fr. compréhensif, lat. comprehensivus. Vezi definitia »
DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< fr. dispositif) Vezi definitia »
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. Vezi definitia »