PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia]. Vezi definitia »

clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură. Gr. ϰλύσμα (sec. XIX), sau germ. Klisma (DAR). Vezi definitia »

UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. Vezi definitia »

MECONÍNĂ s. f. alcaloid obținut prin hidroliza narcotinei. (< fr. méconine) Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ s. f. 1. răspuns al corului în tragedia antică grecească. 2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă. 3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< fr. antistrophe, lat. antistropha) Vezi definitia »