póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528). Vezi definitia »

de baltă expr. 1. de calitate inferioară. 2. penibil. Vezi definitia »

BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec. Vezi definitia »

VOLIÉRĂ s. f. colivie mare din rețea de sârmă, în care se țin păsările. (< fr. volière) Vezi definitia »

AEROFOTOGRÁMĂ s. f. fotogramă aeriană. (< fr. aérophotogramme) Vezi definitia »