RUCÓLĂ, rucole, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, spontană, acum și cultivată ca salată verde, cu frunze alungite, crestate, ușor amărui și picante, comestibile în salate; it. rucola, ruchetta; engl. rocket, aragula (Eruca sativa); sin. ruchetă, aragulă. Vezi definitia »

ȚẤFĂ s. f. v. țârfă. Vezi definitia »

TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boștină. ◊ Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ. Vezi definitia »

JAVELÍNĂ s. f. suliță lungă și subțire. (< fr. javeline) Vezi definitia »

CARIOGENÉZĂ² s. f. proces de formare a unei carii dentare. (< fr. cariogenèse) Vezi definitia »